Noul eCitaro a efectuat servicii programate prin Hamburg începând din luna decembrie. Șoferii și pasagerii fac noi descoperiri. Pe drum cu modelul 1871.

Joachim testează noile autobuze urbane pe Ruta 24, acționată de către Hamburger Hochbahn AG. “Traseul are premisele ideale pentru efectuarea primelor servicii. Mulți pasageri, trafic intens, presiunea factorului timp și o lungime de 30 de kilometri”, spune Will, în timp ce descrie condițiile de lucru. Șoferul companiei efectuează trei rute de service, cu fiecare tip de autobuz. Ulterior, toate întrebările referitoare la vehicul primesc un răspuns. La finalul lunii noiembrie anul trecut, operatorul din Hamburg a recepționat livrarea primelor autobuze eCitaro. Imediat după acest moment, Joachim Will a efectuat primele sale trasee. Atunci când Will nu testează autobuze, el întocmește instrucțiunile de utilizare pentru colegii săi și furnizează sesiuni de training. El este una din acele persoane indispensabile, care efectuează mai multe activități. Și, cel mai important, îi place foarte mult să conducă autobuze urbane și face acest lucru de 33 de ani pentru compania Hochbahn.

Astăzi, în luna februarie, Will conduce eCitaro 1871 conform unui program planificat, pe Ruta 174. El accelerează pentru scurt timp și apoi ia piciorul de pe pedala de accelerație; autobuzul continuă să meargă. Motorul de lângă puntea spate rulează și el în mod silențios. Cel mai intens zgomot la bord este generat de instalația de încălzire, ce încălzește curând compartimentul pasagerilor în momentul pornirii; apoi, nu se mai aude ceva. La stația Fuhlsbüttel, se urcă doisprezece pasageri. Toți pasagerii arată, în mod corect, biletul de autobuz. Ca autobuz cu trei uși, cu o ușă culisantă în mijloc, o platformă extinsă pentru staționare și 25 de locuri pe scaune, modelul 1871 este configurat pentru un flux mare al pasagerilor. Ecranul dublu, amplasat în partea de sus a suportului, afișează următoarea destinație în partea dreaptă, în timp ce, în partea stângă, rulează un video despre mobilitatea electrică.

Autobuzul se încadrează pe banda de mers, pornind din stație. “Accelerația liniară și frânarea sunt plăcute atât pentru șofer, cât și pentru pasageri,” spune Joachim Will. Prin aceasta se economisește timp, deoarece, la rularea lină a eCitaro, pasagerii se deplasează către ușă mai devreme, înainte de a coborî. Prin aceasta, se adaugă secunde importante la fiecare oprire. Will este încântat de șasiu: “Autobuzul nu se abate de la banda sa, în pofida faptului că acumulatorii sunt amplasați pe plafon. Producătorii au făcut o treabă extraordinară.”

Între timp, străzile se îngustează, iar manevrele de virare devin mai frecvente. Nicio problemă: Will cunoaște pe dinafară aproximativ 30 de rute de autobuz în Hamburg. Ruta 174 virează la stația Tegelsbarg. Înaintea acestea și după aceasta, insulele de verdeață, cu copaci aflați în drum constrâng autobuzul să facă un slalom – o disciplină extraordinară pentru eCitaro. “EI fac un șasiu excelent,” spune șoferul cu entuziasm încă o dată. Acest lucru le place și pasagerilor: “Autobuzul este atât de silențios; parcă simți că zbori,” spune încântată o doamnă în vârstă. Iar atunci când află că merge cu un autobuz electric: “Deci facem ceva și pentru mediu, prin faptul că noi cumpărăm un bilet.”

Niște tineri se urcă la stația Wesselstraat. Joachim Will prezintă un raport zilnic al modelului silențios eCitaro: “Dacă sună un telefon mobil, îl puteți auzi peste tot în autobuz.” Niciun zgomot provenit de la motor. Conversațiile se poartă în modul silențios: “Oamenii vorbesc doar în șoaptă.” Un pasager spune o poveste asemănătoare: “Nu se simt vibrații în spate și este liniște.” La stația Müssenredder, o tânără cu un cărucior arată biletul de autobuz, în timp ce face semn ca autobuzul să oprească. Joachim Will îi face prietenos cu mâna și îi permite să se urce pe la mijlocul autobuzului. După stația Alte Landstrasse, traseul continuă ușor la vale – un drum de rulare excelent. Fără ca șoferul să pună piciorul pe pedala de accelerație, eCitaro merge aproape fără greutate sute de metri, deplasându-se de-a lungul drumurilor laterale, cu farurile aprinse până la următoarea oprire.

La scurt timp, cursa de probă se apropie de sfârșit, la stația Poppenbüttel – un punct central cu o oprire intermediară, ce dispune de un plafon de tip futurist. Este o operă de artă, la fel ca modelul eCitaro. Joachim Will îi salută pe colegii șoferi, care fac o pauză și se bucură de razele soarelui. “Toți vor să conducă eCitaro,” zâmbește șoferul cu entuziasm, înainte de a adăuga, “cel mai bun loc din autobuz este, totuși, în partea din față, în stânga.” Apoi, e timpul să revină la treabă.

În depozit, Joachim Will conectează eCitaro la o stație de încărcare rapidă, acolo unde electricitatea pătrunde în acumulatori la 150 de kilowați. Display-ul de pe tabloul de bord indică modul în care nivelul de curent din acumulatori crește rapid. “Acest nivel va scădea din nou la mijlocul zilei,” anunță Joachim Will. eCitaro 1871 nu a terminat încă treaba pe ziua de azi.